Biserica de lemn "Pogorârea Sf. Duh"


Categorie: Biserici de lemn
Perioada: 1796
Importanta: B
Cod LMI: BH-II-m-B-01212
Adresa: 142 A
Localitate: sat TĂRCĂIŢA; comuna TĂRCAIA
Judet: Bihor
Regiune: Crisana

Imagini

Biserica de lemn

Imagini de arhiva

Nu exista imagini de arhiva
 

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate


Descrieri/Comentarii

emilia / 22-Aug-2009

Biserica "Pogorarea Sf. Duh" a fost construita din lemn de gorun, in anul 1796, in mijlocul localitatii Tartaita.
Planul este alcatuit din pronaos, naos si absida decrosata, poligonala a altarului. Barnele orizontale au fost incheiate in "coada se randunica" si in "cheotori" drepte.
Turnul se pastreaza in forma lui initiala, doar coiful a fost imbracat in tabla. Acoperisul de sindrila al bisericii a fost inlocuit cu tigla, iar intrarea de pe latura de sud a fost schimata pe latura de vest. Datorita acestor schimbari ornamentatia exterioara nu se mai pastreaza, cu exceptia consolelor.
In interior boltile naosului si altarului sunt semicilindrice, iar pronaosul are un tavan sprijinit pe patru grinzi intersectate.
Pictura realizata de Simion Darabant, este destul de stearsa. Iconostasul are urmatoarea pisanie: "Aceasta s(fanta) beserica au facut Ile Trianu cu cheltuiala satului... un anul 1796 in luna iunie in 20 zile... si s-au sfintit aceasta beserica Marti la Rusalii. Aceasta ii si hramu Pogorarea Duhului Sfant".  Bolta altarului pastraza Soarele si Luna incadrate de stele. Pe hemiciclu se disting mai multe scene inscrise in chenare decorate cu motive florale sau geometrice. Langa iconostas, pe peretele de sud, este portretul preotului, fenomen mai putin intalnit in Tara Crisurilor. Zugravul, din lipsa de spatiu, nu a respectat proportiile, dar a insistat asupra fetei, expresive, cu ochi mari. Spatiile care delimiteaza intrarile in absida sunt pictate cu motive florale. La fel si spatiile dintre medalioanele cu cei patru evanghelisti, situate la baza boltii naosului. Fiecare scena are ca fundal un albastru intens, care prin contrastul creat de asocierea cu ocrul, brunul si rosul, sugereaza ideea de volum.
Corul a fost adaugat in 1856, an crestat pe grinda exterioara.
(dupa "Monumente istorice bisericesti din Eparhia Ortodoxa Romana a Oradiei" de Dr. Ioan Godea si Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978)